“Acum am 21 de ani si momentan locuiesc in Anglia, dar imi aduc aminte ca era o zi frumoasa din vara anului 2001, cand impreuna cu fratele meu mai mic, Petru Sandu, am intrat pe portile Casei Ray. Nu stiam ce ne va astepta, dar inca din prima zi am simtit o primire calduroasa. Aveam doar 7 ani, dar traisem atat de multe intamplari inainte, incat simteam ca sunt matur si ca nu mai sunt copil. Dar aici am invatat sa dau curs copilariei si am invatat ce inseamna joaca, munca, scoala dar ce e cel mai important am invatat sa fiu om cinstit, sa iubesc pe cei care au nevoie de iubire, sa ajut pe cei ce au nevoie de ajutor...si nu in ultimul rand aici L-am cunoscut pe Tatal orfanilor, Cel care nu uita de mine oriunde as fi. Nici de tine!

          Ca in orice familie, am avut greutati, suparari, dar mereu au aparut persoane carora le pasa de mine si ma iubeau. In incheiere doresc sa multumesc tuturor celor care au contribuit la cresterea mea, atat celor pe care ii cunosc cat si celor pe care nu ii cunosc. Am un citat care mereu ma face sa-mi aduc aminte cu drag de copilaria petrecuta la Casa Ray: "Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat, ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu."

                                                                        Radu Sandu