“Imi pare bine ca am crescut la Casa Ray! Ma bucur ca acolo am fost educat si ca am putut deveni un OM in viata.”

                                                            Mihai Slavu

          Februarie…in sfarsit ultima luna de iarna!

          Luna februarie a inceput cu un eveniment foarte imbucurator pentru noi. Alexandru, unul din baietii nostri, de 18 ani, a decis sa isi lase viata condusa de exemplul Domnului Hristos.

          Am fost foarte bucurosi si cand am fost vizitati de Georgeana si Diana, doua fete care au crescut la Casa Ray. Ele au venit sa isi viziteze cei doi frati, Vlad si Cristian, care sunt inca la central nostru. Georgeana are doua fete, iar Diana un baietel, ele au venit impreuna cu copiii. A fost o mare bucurie pentru toti sa ne revedem.

          Virozele care au umplut tot orasul nu ne-au ocolit nici pe noi. Ana si Ciprian au avut nevoie chiar de internare, iar alti patru copii (Laura, Nicu, Doina, Constantin) au avut tratament acasa, cu greu reusind sa treaca peste raceala.

          Am intrat in anul nou cu bine, sanatosi si voiosi toti angajatii,  toti voluntarii si toti copiii de la Casa Ray.

          Prima zi a anului, liceenii caminului au petrecut-o la familia unde au stat la trecerea dintre ani. Acolo au jucat jocuri si au avut parte de discutii interesante, si sfatuire din partea unei fete care a crescut la noi la camin, dar acum are familia ei.

          Zapada multa nu prea am avut iarna aceasta, a nins doar cateva zile si imediat s-a topit. Totusi cand a fost zapada, copiii au profitat si s-au jucat cu mare placere.

          Dumnezeu ne-a aratat inca de la inceputul anului cum se ingrijeste de copiii Lui. Am primit din Elvetia niste lipii din care bucataresele noastre au putut face shaorma, lucru care i-a bucurat foarte mult pe copii. Ei sunt recunoscatori ca au ce manca.

            In perioada post revolutionara, o problema foarte apasatoare si stringenta era problema copiilor abandonati, care erau inghesuiti in orfelinatele de stat in conditii greu de imaginat.

            Dupa revolutia din 1989 cand s-a facut o deschidere catre occident si nu numai, credinciosii din Romania au intrat in legatura cu diferite organizatii umanitare, biserici, misionari, oameni de bine.

            Odata cu aceste dialoguri s-a nascut si perspectiva ajutarii, imbunatatirii acestui segment, copiii orfani.

            Astfel in 1992 au venit in Romania grupuri precum Ost-West Express din Elvetia, condus de Bert Adam Posthumus, dar si din America, Pastorul Robert Frazier, interesat sa faca cat mai fericiti copiii din orfelinatele din Romania.

            In aceste contexte se naste dorinta ca si in zona Neamtului sa se deschida un camin pentru copiii. Initiativa apartine Pastorilor Mihai Gavril, Nelu Crasmariu si Florin Livada.

            Din nou un suflet chinuit..datorita iresponsabilitatii parintesti.

            Acest baiat s-a născut la data de 14.01.2003, in Piatra-Neamt.

            El provine dintr-o familie legal constituita dar descompletată prin despărţirea părinţilor. Mama a părăsit domiciliul si mai are patru copii dintr-o relaţie de concubinaj si astfel, el a fost dat in grija tatălui.

            Acesta lucra ca cioban si locuia intr-o anexa netencuita, dotata cu o soba din fier, un pat si o masa, anexa care era proprietatea şefilor tatălui lui.

            Locuind la stana, tatăl nu s-a putut ocupa de educaţia fiului sau.

            In momentul in care a ajuns la Casa Ray, bietul baiat nu stia sa scrie, sa citească, nici măcar sa numere pana la 10 sau sa diferenţieze culorile, cu toate ca avea deja 8 ani.

           S-a născut la data de 10.05.2005, in Roman, si provine dintr-o relaţie in afara căsătoriei, nefiind recunoscuta de către tata. Din pacate viata nu i-a suras fiind abandonata de mama in spital imediat dupa naştere.

        El...el este un copil cu multe calitati: in primul rand este foarte harnic, ajuta cu placere la toate treburile gospodaresti, atat in casa cat si pe afara. Si nu le face oricum...ci cu responsabilitate si bine! Are o inima foarte darnica...nu de putine ori, lucruri pentru care a strans banut cu banut ca sa si le cumpere, le-a daruit fara nici o retinere la ceilalti. Este un bun administrator, in dulapul lui gasesti diferite lucruri „valoroase” ale celorlalti copii, date spre pastrare, stiind ca in dulapul lui vor fi in siguranta. Stie care ii sunt prioritatile. A adunat bani pentru scoala de soferi, dar cand s-a apropiat Bacalaureatul, a lasat deoparte acest lucru pentru a se ocupa cu invatatul pentru bacalaureat. Si...exemplele pot continua!   

         Insa viata lui nu a aratat dintotdeauna asa frumoasa. S-a născut la data de 22.07.1996 in localitatea Roman, jud. Neamţ, din nefericire intr-o familie legal constituita dar dezorganizata prin despărţirea părinţilor.

            Părinţii copiilor se numesc Ovidiu si Ramona, si totul a inceput de la un divorţ.

            Ea si El au stat pana la 7, respectiv 5 ani la mama lor, apoi au fost dusi la Căminul Elena Doamna, impreuna cu ceilalti fraţi, deoarece mama lor a plecat in Italia. Dupa un un de zile au fost luati de la cămin de bunicii materni.

           Copiii au locuit cu bunicii lor o perioada, intr-un apartament cu 4 camere, impreuna cu alte 6 persoane (doi bunici, un unchi, o matusa si doi fraţi), in total 8 persoane.

             La acesti bunici copiii nu s-au putut simti ca intr-o familie. Avem o parte din marturia unei profesoare de-a fetei:

            El s-a născut la data de 25.08.2003 iar ea s-a născut la data de 18.03.2005 in municipiul Piatra-Neamt.

            Copiii provin dintr-o relaţie de concubinaj, fiind recunoscuţi de către tata, insa părinţii manifestau un total dezinteres fata de creşterea si educarea copiilor, locuind in condiţii necorespunzatoare, intr-un imobil compus din doua camere nemobilate, insalubre, care nu asigura un minim de condiţii necesare unui trai decent atat pentru părinţi, cat si pentru copii.

            In momentul instituirii măsurii de protecţie pentru cei doi copii, mama părăsise domiciliul, implicit si copii, iar tatăl era internat in regim de urgenta la Spitalul Bisericani, fiind diagnosticat cu TBC sechelar si etilism cronic.

            Copiii au fost abandonaţi la domiciliul unei matusi, unde insa, de asemenea nu existau condiţii igienico-sanitare si financiare creşterii copiilor.

           3 baieti, care s-au născut la data de 12.02.2001, la data de 13.09.2002 si la data de 09.08.2004 in urma relaţiei de concubinaj dintre parintii lor, cei trei fiind recunoscuţi de către tata.

           Mama din pacate a decedat in anul 2007 (suferind de TBC) iar tatăl se afla in imposibilitatea de a-si creste si educa cei trei copii, deoarece este imobilizat la pat(paralizat de 8 ani) si se afla in grija bunicii paterne a minorilor, o batrana de 80 de ani.

            Aceştia locuiesc intr-un imobil compus din doua camere sărăcăcios mobilate, singurele lor venituri fiind constituite din pensia bunicii si pensia tatălui.

            In cadrul familiei nu au avut acces la educaţie intrucat nu au urmat nici o forma de invatamant preşcolar.