In perioada post revolutionara, o problema foarte apasatoare si stringenta era problema copiilor abandonati, care erau inghesuiti in orfelinatele de stat in conditii greu de imaginat.

            Dupa revolutia din 1989 cand s-a facut o deschidere catre occident si nu numai, credinciosii din Romania au intrat in legatura cu diferite organizatii umanitare, biserici, misionari, oameni de bine.

            Odata cu aceste dialoguri s-a nascut si perspectiva ajutarii, imbunatatirii acestui segment, copiii orfani.

            Astfel in 1992 au venit in Romania grupuri precum Ost-West Express din Elvetia, condus de Bert Adam Posthumus, dar si din America, Pastorul Robert Frazier, interesat sa faca cat mai fericiti copiii din orfelinatele din Romania.

            In aceste contexte se naste dorinta ca si in zona Neamtului sa se deschida un camin pentru copiii. Initiativa apartine Pastorilor Mihai Gavril, Nelu Crasmariu si Florin Livada.

            Bert Adam Posthumus din Elvetia se arata deschis sa ajute cu gasirea resurselor pentru acest proiect. In acest scop este infiintata in 1993 Misiunea Crestina Betesda Maranata care va stabili prima colaborare cu Grupul Ost-West Express din Elvetia.

            S-a cautat si s-a gasit si un spatiu in comuna Dobreni, judetul Neamt, pus gratuit la dispozitie de Primarie pentru 10 ani. Imediat grupul din Elvetia este sprijinit cu bani si logistica de catre organizatia Ostkurier Diaconia Internationale Hilfe din Elvetia, condusa de presedintele Hans-Rudolf Hintermann.

            Se deschide prima casa de copii particulara cu numele “The shelter”-adapostul, care apoi se va numi Casa Speranta si este finantata de Ostkurier Diaconia Internationale Hilfe din Elvetia. Activitatea este inceputa cu o familie de 7 copii, ramasi orfani datorita faptului ca tatal si-a ucis sotia. Aceasta crima s-a infaptuit in fata cu copiii, apoi au fost amenintati si acestia cu moartea in cazul in care vor spune ceva autoritatilor. In cele din urma localnicii au observat pe unul din copii ducandu-se noapte de noapte intr-un anumit loc din marginea satului, astfel descoperindu-se cadavrul femeii, iar tatal intrand la inchisoare.

            Activitatea a inceput cu 7 copii ,dar apoi a fost completata pana la 30 de copii. Inaugurarea acestui camin particular crestin va avea loc in octombrie 1997 in prezenta ambasadorului elvetiei Jean-Claude Joseph, presedintele CJN Raul Constantin Bobeanu, prefectul Dan Marian Lospa, alti parlamentari, dar si a presedintelui Ostkurier, Hans Rodolf Hintermann.

            Din anul 1999 s-a pus problema mutarii intr-un camin nou, care incepe sa se construiasca la o alta locatie, tot din localitatea Dobreni. La aceasta cladire si-au adus aportul mai multe persoane si organizatii cum ar fi J.O.Y din Anglia prin doamna Cati Tedd, Diakonia Hilfe din Germania prin domnul Helmut Glock, Rich Ministries din America prin sotii Greg si Anne Heisey, dar si Wer din Anglia prin Kevin Hagen, Elvira Burnaz, Alex Haston.

            Un rol aparte l-a avut si cetateanul american Ray Daimon drept pentru care Casa s-a numit Casa Ray.

            In august 2000 se deschide noua locatie cu denumirea Casa Ray. Caldirea este amenajata in etape in functie de fonduri si astfel s-a ajuns la o cladire noua unde in prezent se afla adapostiti 23 de copii.

            In prezent casa are si o mica ferma de animale pentru a produce, carne, lapte, oua, o gradina de zarzavat, un teren pentru nutret si alte culturi si un mic teren de sport.

            Suportul financiar lunar este asigurat din 3 surse, de aceea am impartit copiii in 3 grupe cu cate 7-8 copii in grupa. O grupa este finantata in continuare de Ostkurier din Elvetia, fiind important aportul adus de Hans Rudolf Hintermann si de Christian Sartorius, o alta grupa este sustinuta de Diakonia din Germania prin aportul adus de Helmut Glock si Heike Kunze, iar o grupa finantata din America important aport aducand sotii Greg si Anne Heisey si Mike si Mary Heisey.

            Suportul financiar fiind la limita, functionarea acestui camin este posibila si cu ajutorul unor biserici, persoane, firme, etc. care ne viziteaza si ne ajuta ocazional, cu anumite alimente sau sume de bani.

            Pe plan local acest Camin este coordonat de familia Gavril Mihai si Tatiana impreuna cu copii lor.

            Copiii sunt preluati, în unele cazuri, de la grădiniță, și îi ducem pînă la facultate. Doi dintre copiii noștri sînt acum la facultate: o fata la facultatea de litere Al.I.Cuza Iasi,iar alta fata la școala post-liceal sanitară, 6 sînt liceeni, fac naveta la Piatra Neamt și restul la școala generală din comună.

            Față de politica oficială, unde protectia se termină la 18 ani – ca și cum la această vîrstă ești numai bun de aruncat în viață – la CASA RAY ajutorul continuă. De regulă, protejăm și familiile și căminele celor care  au plecat, în limita posibilităților. Încercăm să menținem atmosfera de familie, aceeași în care au crescut. De exemplu, avem o fata in America, care a fost infiata de o familie, iar in vara aceasta s-a casatorit. Alta fata care a fost crescuta de noi, a devenit inca o data fata noastra, casatorindu-se cu unul din baietii nostri. Un alt baiat a cunoscut o fata credincioasa, au intemeiat o familie, au 3 copii si s-au stabilit la Sibiu.O alta fata lucreaza la Spitalul judetean din Iasi, dupa ce a facut scoala Post-liceal Sanitara, si exemplele pot continua.

           Povestea de viata a copiilor a inceput nu tocmai placut. Au asistat la violenta, crime, despartiri, decese. La Casa Ray,insa au gasit cu totul altceva: in loc de violenta, mangaiere, in loc de crime, dragoste, in loc de despartiri unitate si in loc de decese, viata din belsug!

           In august 2015 vom sarbatori 20 de ani de la infiintarea caminului. Aceasta a fost posibil doar cu ajutorul lui Dumnezeu care a pus pe inima slujitorilor lui aceasta lucrare. In cei 20 de ani copii au invatat sa il slujeasca pe Dumnezeu, sa fie prezenti in fiecare duminica intr-o biserica si mai ales sa ii aduca cantari de lauda lui Dumnezeu.