Părinţii copiilor se numesc Ovidiu si Ramona, si totul a inceput de la un divorţ.

            Ea si El au stat pana la 7, respectiv 5 ani la mama lor, apoi au fost dusi la Căminul Elena Doamna, impreuna cu ceilalti fraţi, deoarece mama lor a plecat in Italia. Dupa un un de zile au fost luati de la cămin de bunicii materni.

           Copiii au locuit cu bunicii lor o perioada, intr-un apartament cu 4 camere, impreuna cu alte 6 persoane (doi bunici, un unchi, o matusa si doi fraţi), in total 8 persoane.

             La acesti bunici copiii nu s-au putut simti ca intr-o familie. Avem o parte din marturia unei profesoare de-a fetei:

           „De la inceputul anului şcolar am observat ca fetita este imbracata urat, sărăcăcios, vine de la inceputul anului cu acelaşi trening, cu aceeaşi bluza pe gat care sunt tot timpul murdare si care miros a urina. Fata mi-a spus ca doarme in pat cu cei trei fraţi ai sai mai mici si ca se scapă pe ei.Intr-o zi mirosea atat de urat ca nu puteam sta pe langa ea, nici eu, nici elevii. Am sunat-o pe bunica ei sa o instiintez si mi-a spus ca uneori se mai scapă pe ea. Nu i s-a părut ceva ciudat. Din discuţia ce bunica nu mi s-a părut ca o interesează foarte mult ceea ce se întâmpla cu fetita.

           Aspectul exterior al fetitei lasa de dorit.  Era tot timpul murdara pe mâini, prin urechi, pe fata, iar parul era spălat foarte rar. Bunicii nu se ingrijesc deloc de ea, nu vin la scoală cand sunt chemaţi, nici măcar la şedinţele cu părinţii. Nu i-au dat niciodată in acest an şcolar pachet la ea, fetita primind de la elevi. Nu ii dau bani pentru a merge la spectacolele oferite de scoală. Cand i-am plătit eu biletul au batut-o pentru acest lucru. Fetita a venit in mai multe rânduri lovita, cu zgârieturi pe fata si pe mâini, spunandu-mi ca a batut-o fratele mai mic al ei. M-am gândit ca nu este posibil ca un copil de 7 ani sa o lovească in asa fel si am discutat in particular cu ea. Nu a vrut sa-mi spună nimic, dar am asigurat-o ca eu ii vreau doar binele, chiar fiindu-mi draga aceasta fetita.

           Am rămas ingrozita de ceea ce am auzit de la acest copil. In acea casa o bătea toata lumea: bunicul, bunica, chiar si matusa din clasa a IX-a, dar cel mâi mult bunica. Am intrebat-o de ce o bate iar fetita nu prea a ştiut ce sa-mi spună, ba ca nu scrie frumos, ca nu scrie corect, diverse copilării. Chiar a venit cu un ochi vânat, spunandu-mi ca a lovit-o bunica ei din greşeala. Discutând pe îndelete, ea mi-a spus ca era mai bine la cămin deoarece le dădea si felul unu si felul doi, ba chiar si desert. Am inteles ca in acea casa nu primea foarte multe ( manca seara ciorba de cartofi cu mămăliga), de aceea nu este dezvoltata corespunzător pentru vârsta ei. Fetita mi-a spus ca ar fi foarte mulţumită daca ar fi luata de la bunicii sai care tot timpul o bat si vorbesc urat cu ea si cu ceilalţi fraţi ai sai.

           Consider ca mediul in care trăieşte eleva nu este potrivit pentru dezvoltarea sa, cred ca fetita trebuie luata de la acea familie deoarece nu este tratata ca un copil ci ca o sursa de bani. Pe bunica sa o interesează numai daca i s-a aprobat bursa, nu situaţia fetitei.

           Sper sa se rezolve aceasta situaţie pentru ca acest copil sa nu mai sufere, ci, sa se bucure la fel ca ceilalţi copii de vârsta ei. Fetita trebuie luata de la acea familie pentru a simţi ca este copil. Acolo se simte vinovata ca s-a născut si nu este corect.

           S-a integrat bine in colectiv, a legat mai multe prietenii. Este o fetita buna la invatatura, activa la ore, interesata, manifesta iniţiativa si cooperare in activităţile clasei. Este foarte cuminte si cu mult bun simt. Din păcate are o problema de vorbire, din cauza faptului ca are doi omuleţi, de aceea articulează greu cuvintele.”

            Dupa o anumita perioada mama s-a intors din Italia si in anul 2010 si s-a recasatorit cu Doru. Acesti 2 copii au stat o perioada in aceasta familie nou constituita, intre timp aparand un nou fratior, David. Dupa o perioada mama a ramas din nou insarcinata, iar cand era in luna a V-a de sarcina, au aparut certuri in familie. In urma neintelegerilor, sotul a gonit copiii care nu erau ai lui si i-a interzis sotiei sa se mai intoarca acasa impreuna cu toti copiii ei.

           Fiind in aceasta situatie disperata, insarcinata, cu copiii pe drumuri si neavand nici o posibilitate de a le asigura copiilor situatia familiala necesara, ne-a adresat o cerere solicitand instituirea plasamentului de urgenta la Centrul Casa Ray.

           Datorita acestei povesti zbuciumate de viata, acum acesti 2 copii sunt in grija noastra din anul 2013. Sunt niste copiii cu foarte mult bun simt. Sunt preocupati in cele mai mici amanunte sa nu supere pe nimeni si sa nu creeze probleme. Sunt constiinciosi si la scoala, si in treburile gospodaresti. Mai au unii pasi de facut, dar speram impreuna sa depasim toate obstacolele care le stau in cale, pentru a putea avea parte de o viata linistita.